Yasmin, un terapeut cu Sindrom Down care ajută persoanele cu autism

Cu Yasmin Ismail ne-am ”întâlnit” pe Zoom, în perioada pandemiei. Mai mică decât spătarul scaunului, Yasmin Ismail stătea cuminte în fața ecranului, în așteptarea interviului pe care i l-am solicitat pentru ghidul și site-ul de angajare. A lăsat deoparte ce făcea în acel moment (gătea paste italienești, împreună cu mama sa), pentru a fi punctuală la întâlnirea stabilită de comun acord. Asistată din spate de mama sa, a pornit curioasă laptopul, pentru a intra pe Zoom, cu care avea prima oară de-a face.

Așa cum i se întâmplă adesea, nimeni nu bănuie, la prima interacțiune, ce forță și ce ambiție stau în spatele tinerei de 30 de ani, unul dintre puținii angajați cu Sindrom Down din România absolvent de facultate!

Yasmin Ismail lucrează ca terapeut cu un sfert de normă la Centrul Psihologic Marea Neagră de circa patru ani (trei ani ca angajată și peste opt luni ca voluntar). Asta face povestea ei unică: este un terapeut cu dizabilități, care ajută copii cu autism – născut cu o boală genetică, trisomia 21, ce provoacă Sindromul Down. Ea a venit pe lume acum 30 de ani (în decembrie 1989) la Constanța și locuiește tot aici, împreună cu părinții.

”Când s-a născut și mi-au spus că are Sindrom Down am avut un șoc, dar am trecut peste și am acceptat că sunt oameni ca toți oamenii. Pe mine m-a motivat profesorul dr. Milea, care era la vremea aia (1989 – 1990) un eminent neuropsihiatru – pediatru. Când a văzut-o a zis: doamnă, ea o să poată, să nu cumva să o dați în sistem special. Faceți tot posibilul să facă școală publică”, spune doamna Ismail. Privind retrospectiv, acest sfat a făcut posibil parcursul ulterior al Yasminei. Grădiniță, școală și liceu public, doar facultatea în regim privat datorită restricțiilor impuse la înscriere la universitatea de stat (i s-a cerut un aviz de la un medic neuro-psihiatru pe care nu l-a primit).

Am aflat că încă de la grădiniță (începută la patru ani și nouă luni), Yasmin a fost un copil retras, timid, așa cum este și în prezent. Cu toate acestea, două din cele mai bune prietene ale ei sunt foste colege din școala generală. ”La început a fost mai greu, dar ușor-ușor am început să mă obișnuiesc cu cadrele didactice și cu elevii. Stăteam izolată, nu vroiam să mă joc cu copiii, preferam de multe ori să stau singură. Eram rezervată. Nici acum nu sunt foarte vorbăreață”, ne-a mărturisit Yasmin.

Pe parcursul anilor de școală, presiunile sistemului public de învățământ și rigorile la care era supusă pentru a face față au făcut-o pe Yasmin să muncească mult mai mult; mama ei a folosit modalități de învățare asemănătoare terapiei ABA, care au ajutat-o să schimbe comportamentul Yasminei față de școală și materiile de parcurs.

Examenul de amitere la liceu nu a fost un lucru tocmai ușor pentru tânăra cu Sindrom Down care a trebuit să muncească de zece ori mai mult decât copiii fără dizabilități pentru a-și însuși materia de examen, de care nu a fost în niciun fel scutită. Ca mulți alți copii, tânăra a avut nevoie de meditații, mai ales la matematică, dar greul temelor și al învățării sistematice pentru examenul de admitere l-a dus alături de mama sa. A intrat la liceul Virgil Madgearu din Constanța, profil administrativ. ”Mi-a plăcut liceul, dar a fost dificil la matematică. Am reușit prin propriile merite, am învățat foarte mult”, mai spune Yasmin.

Bacalaureatul a fost o altă piatră în sufletul Yasminei care suferea pentru faptul că toată viața ei, tot timpul liber trebuia să fie dedicat învățării. A reușit să ia examenul de bacalaureat din a doua încercare, iar în acest răstimp luase deja hotărârea de a se înscrie și la facultate.

”În 2009, după ce a luat bacalaureatul în toamnă, mi-a zis că vrea să se înscrie la facultate. Eu ca părinte mă gândeam că o să meargă spre o meserie. Dar Yasmin a avut ideea facultății și chiar m-a blocat. Mi-a zis că ea vrea să facă psihologie”, își amintește doamna Ismail. ”Am vrut să fac psihologie ca să pot lucra cu copiii cu dizabilități”, punctează Yasmin. După refuzul de a primi avizul de înscriere de la medicul neuro-psihiatru, s-au îndreptat către Universitatea privată Andrei Șaguna. Rectorul le-a spus că înscrierea este posibilă, dar trebuie să țină pasul cu materia și ceilalți studenți, să respecte programa, să știe, să asimileze materia și să facă creditele.

Cum a fost la facultate? Mult de învățat. Primul an a fost mai ușor, spune Yasmin. Greul a început din anul doi pentru că toate examenele erau scrise și unele și orale. ”Trebuia să învăț în fiecare zi pentru examen. Cu toate astea am repetat o dată anul doi, pentru că nu am obținut baremul de trecere în anul III. Nu mi-am dat examenul de licență când am terminat, ci în anul următor, în 2015, când l-am promovat cu o medie de trecere”, mai povestește Yasmin. Dintre toate materiile, preferate au fost psihologia vârstelor și psihologia muncii.

Ideea voluntariatului a avut-o imediat după absolvire. Mai mult, doamna Ismail era conștientă că tinerii ca Yasmin au nevoie de o perioadă lungă de învățare, așa că a sprijinit-o pe fată în căutarea unui centru de stat sau privat pentru persoane cu dizabilități. ”La început am făcut vreme de trei luni voluntariat la un centru de zi de stat pentru copiii cu autism. A fost destul de greu să mă adaptez acolo”. După experiența de-acolo au aflat și de centrul privat pentru copii cu autism – Centrul Psihologic Marea Neagră. ”Am găsit acolo niște oameni minunați, pe domnul Adrian și doamna Cristina Gemănaru care sunt persoane cu o atitudine deschisă, foarte înțelegători și creativi, care m-au acceptat să fac voluntariat și ulterior m-au angajat. Pe această cale le mulțumesc din suflet”.

”Când am auzit că mă angajează am fost în extaz”, spune Yasmin, amintindu-și de reacția ei din anul 2017. De atunci, merge zilnic singură la serviciu, așa cum a mers și la facultate, și la liceu.

Acum își dorește să devină un bun terapeut; la Centru face terapie ABA cu copiii, participând la orele de socializare (artterapie, after-school, teatru, muzică la tobe africane, roboterapie și prima plajă terapeutică pentru persoane cu dizabilități, desfășurată în cursul verii). Yasmin a urmat cursuri de terapie ABA cu Tudor Mitasov la Constanța timp de un an de zile, unde a învățat cum să facă terapie cu copiii.

Nu se gândește încă la căsătorie și nici să plece de la casa mamei ei. Nu e mare amatoare de aglomerări, nu-i place singură la cumpărături. În schimb acasă știe să facă de toate, își împarte sarcinile cu mama ei. Este pasionată de vizionatul concursurilor de patinaj artistic, de Formula 1, de plimbările în aer liber, uneori și de mers la munte. În timpul liber îi place să coloreze mandale, să asculte muzică, să meargă la teatru și la film. Cele mai recent vizionate filme fuseseră ”Fetele doctorului March” și ”Între chin și Amin”, film românesc regizat de dobrogeanul Toma Enache. Spune despre acest film că a înarmat-o cu răbdare și curaj ca să reziste în viață.