Familii
De ce ar fi bine să se angajeze persoanele cu Sindrom Down?
Cu atât mai mult, la persoanele cu Sindrom Down (SD) un loc de muncă:
- crește stima de sine
- permite experimentarea statutului de angajat
- creează contextul deprinderii de abilități de interacțiune socială și profesională, ca etapă naturală a dezvoltarii personale
- crește gradul lor de independență
- oferă prilejul de a se simți utile
- contribuie la creșterea gradului de integrare a persoanelor cu SD în societate, oferind modele de replicat
Ce drepturi se pierd la angajare?
În situația în care fiul sau fiica dumneavoastră se angajează, vă temeți că va pierde din drepturi? Și anume indemnizația de handicap, salariul asistentului personal (sau indemnizația aferentă acestuia) sau pensia de invaliditate.
* Indemnizația de handicap și salariul asistentului personal (sau indemnizația aferentă)
În mod normal, gradul de handicap și beneficiile conexe nu sunt afectate de nivelul de venituri sau de statutul profesional al persoanei cu handicap. Deci la angajare nu ar trebui să se piardă indemnizația de handicap și salariul asistentului personal (sau indemnizația aferentă).
Dar există într-adevăr riscul ca, la revizuirea certificatului de handicap, obținerea unei slujbe să fie considerată de Comisia de evaluare de la DGASPC o dovadă a faptului că persoana cu Sindrom Down este independentă și de aceea gradul de handicap poate fi scăzut de la GRAV la ACCENTUAT. În această situație, dreptul la asistentul personal (și, implicit, salariul acestuia) sau la indemnizația aferentă se pierd, iar valoarea însumată a indemnizației de handicap și a bugetului personal complementar scade de la 500 la 375 de lei/lună. Această situație poate apărea la revizuirea certificatului de handicap.
* Pensia de invaliditate
Dacă persoana cu SD are la angajare pensie de invaliditate, sunt posibile următoarele situații (Principalele prevederi legale referitoare la pensiile de invaliditate):
- are pensie de invaliditate de gradul I sau II și vrea să lucreze cu normă întreagă -> trebuie să renunțe la pensie sau să și-o suspende. Aceasta deoarece o persoană cu pensie de gradul I sau II nu va putea cumula pensia cu salariul. În acest sens se face o cerere la Casa Județeană de Pensii sau la Casa de Pensii a Municipiului București.
- are pensie de invaliditate de gradul I sau II și vrea să lucreze cu normă redusă (jumătate de normă) -> poate solicita medicului de expertiza capacității de muncă trecerea de la gradul I sau II (situație în care nu se poate cumula pensia cu salariul) la gradul III de invaliditate (care permite jumătate de normă). Astfel persoana poate păstra și serviciul cu jumătate de normă, și pensia de invaliditate de gradul III. La o pensie pentru care nu s-a contribuit mult, suma pierdută ar trebui să fie mică.
- are pensie de invaliditate de gradul III și vrea să lucreze cu normă redusă (jumătate de normă) -> nu este nicio problemă.
Pentru verificarea modului în care aceste prevederi se aplică la situația fiicei sau fiului dumneavoastră, sfătuiți-vă cu consilierul de la Special Olympics și verificați la Casa Județeană de Pensii. Este posibil ca instituții din județe diferite să aibă proceduri și practici diferite.
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (selecție):
Art.68
(1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
Art.69
În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
Art.73
Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condiţiile legii, stagiu de cotizare.
Art.74
Au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2), (3) şi (4).
Art.118
(1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari:
a) pensionarii pentru limită de vârstă;
b) nevăzătorii;
c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
d) copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
Ce riscuri sunt la angajarea persoanelor cu Sindrom Down?
Niciun părinte nu vrea să își pună copilul în situații neplăcute. La angajare există riscul ca persoana cu SD:
- să nu se adapteze sau să nu i se potrivească postul pe care a fost integrată (să nu facă față la sarcinile de lucru)
- să fie marginalizată de colegi (de exemplu, să fie ignorată)
- să ajungă într-o situație de bullying (de exemplu, colegii să o intimideze)
- să se alăture unui anturaj nepotrivit (de exemplu, să învețe obiceiuri nepotrivite de la colegi)
Primul pas este să cereți sfatul unui consilier de la Special Olympics, care să vă ajute în acest demers.
Ce ar putea lucra persoanele cu SD?
Oamenii cu Sindrom Down (SD) au nevoie de locuri de muncă simple, cum ar fi:
Asistentul la recepție
Operatorul calculator
Ajutorul de ospătar
Ajutorul de grădinar
Ambalatorul
Camerista
Agentul curățenie
Ajutorul de bucătar
Lucrătorul comercial
Sortatorul legume-fructe
Spălătorul de vase
Ajutorul de cofetar
Ajutorul de veterinar
Ajutorul de antrenor sportiv
Desigur, exemplele de mai sus nu sunt exhaustive, categoria locurilor de muncă potrivite persoanelor cu SD fiind deschisă, în concordanță cu interesul și abilitățile acestora.
Pentru unele dintre ele și aceste posturi sunt prea complexe. De aceea ei au nevoie de locuri de muncă adaptate, prin simplificarea și/sau reducerea sarcinilor de lucru. Vezi aici niște exemple: Locuri de muncă adaptate.
Dacă ai nevoie de sfaturi în adaptarea locurilor de muncă, ia legătura cu Special Olympics România (Despre partener Motivation).
Locuri de muncă adaptate
În mod normal, fișa de post a unui ospătar cuprinde:
- preluarea comenzii,
- oferirea de explicații sau sugestii din meniu,
- transmiterea comenzii spre bucătărie sau introducerea informației într-un sistem electronic,
- servirea mâncării,
- debarasarea mesei,
- calcularea notei de plată și
- încasarea banilor cash sau plata prin POS.
Angajatul cu SD ar putea să se specializeze pe doar două sau trei din aceste sarcini, precum:
- servirea mâncării și
- debarasarea mesei.
În unele restaurante chiar se lucrează în acest mod, cu chelneri "specializați" pe sarcini.
Între responsabilitățile unui lucrător comercial la supermarket intră:
- încărcarea / completarea rafturilor cu marfuri (aducerea din depozit, expunere conform anumitor criterii),
- etichetarea produselor,
- menținerea ordinii pe rafturi (colectarea produselor abandonate sau deteriorate),
- verificarea termenului de garanție al produselor și eliminarea produselor expirate,
- urmărirea vânzării la raft și comandarea de noi produse și
- oferirea de informații clienților.
Angajatul cu SD ar putea să facă doar o parte din aceste operațiuni, precum:
- menținerea ordinii pe rafturi (colectarea produselor abandonate sau deteriorate),
- urmărirea vânzării la raft și colaborarea cu un coleg pentru comandarea de noi produse.
Evident, condiția este ca angajatorul să fie de acord să facă această adaptare a locului de muncă.
Despre pensia de invaliditate
Persoanele cu pensie de invaliditate mai pot lucra? Depinde de gradul de invaliditate. La gradele I și II răspunsul este NU, la gradul III se poate lucra cu jumătate de normă. Principalele prevederi legale referitoare la pensiile de invaliditate.
Ce facem imediat după absolvirea școlii? Dacă la acest moment nu există posibilități concrete de integrare profesională pentru tânărul cu Sindrom Down, mulți părinți fac demersuri pentru obținerea pensiei de invaliditate.
În anumite perioade legislația a permis accesul la o pensie de invaliditate chiar în absența unui stagiu minim de contribuție, deci a unei perioade minime de angajare. În acest context mulți tineri cu SD au putut să obțină o pensie de invaliditate înainte de a încerca să muncească.
La ora actuală acest lucru nu mai este posibil, fiind necesar un stagiu minim de cotizare (Principalele prevederi legale referitoare la pensiile de invaliditate).
În opinia noastră, pensia nu trebuie să fie prima alegere a unui proaspăt absolvent. În funcție de abilități, toți tinerii cu SD ar trebui să aibă șansa de a-și căuta un loc de muncă.
Totuși, dacă tânărul se află în situația de a obține pensia de invaliditate, sfatul nostru este să opteze pentru pensia de invaliditate de gradul III, caracterizată prin pierderea a jumătate din capacitatea de muncă. Încadrarea în acest grad va da posibilitatea tânărului cu SD să lucreze cu timp parțial în cazul în care își găsește un (nou) loc de muncă, persoana pensionată putând să presteze o activitate profesională jumătate din timpul normal de muncă. Această variantă conferă siguranța unui venit minim (pensia) și avantajele unui loc de muncă (De ce ar fi bine să se angajeze persoanele cu Sindrom Down).
"Copilul meu nu poate lucra". Sigur?
A încercat tânărul cu Sindrom Down (SD) să lucreze?
Este foarte important să aibă șansa de a încerca. Niciodată nu trebuie pornit cu gândul că nu poate.
Cu siguranță sunt multe activități pe care unii tineri cu SD nu le pot face. Însă gândiți-vă la activități pe care fiul sau fiica dumneavostră le poate învăța acasă și care ulterior se pot transforma în activități pe care să le poată face la un posibil loc de muncă.
De exemplu, dacă îl încurajați să vă ajute în bucătărie, va putea încerca un post de ajutor în bucătărie sau la brutărie.
Dacă îl învățați să vă ajute la curățenie în dulap, să strângă și să așeze lucrurile spălate, poate va ajuta într-un magazin la strângerea hainelor de la cabinele de probă sau împăturirea lor la raft.
Dacă îl încurajați și-i cereți să vă ajute la udatul și îngrijirea plantelor, o poate face și la o florărie sau la un departament dedicat dintr-un supermarket. Și exemplele pot continua.
Ce pași trebuie parcurși până la angajare
1. Se pornește de la interesele și abilitățile pe care tânărul le arată la școală. În această perioadă este bine să îi explicăm tânărului ce înseamnă un loc de muncă și să aflăm dacă vrea să aibă unul și ce anume i-ar plăcea să muncească. Se exersează jocuri de rol acasă, în care tânărul simulează îndeplinirea unor sarcini de lucru în calitate de angajat, familiarizându-se astfel cu ideea. De asemenea, sunt utile activitățile extrașcolare (activități sportive sau de terapie ocupațională) sau de după absolvire (stagii de practică, posibilitatea de a învăța o meserie sau de a face un curs), care îl pot duce pe tânăr mai aproape de piața muncii.
2. Tânărul decide ce ar vrea să muncească. El trebuie ghidat spre alegerea unei slujbe la care ar putea să se priceapă, măcar în parte. Ar fi bine de selectat mai multe opțiuni, luând în considerare și ce oferă piața muncii.
3. Tânărul completează CV-ul, asistat de părinte, scoțând în evidență abilitățile necesare la locul de muncă dorit.
4. Locul de muncă trebuie căutat pe cât mai multe canale. Începeți prin a spune tuturor că fiul sau fiica dumneavoastră are nevoie de un loc de muncă și ce poate / știe să facă. Este bine să vorbiți cu toate rudele, cunoștințele, firmele din vecinătate și magazinul de la colț. Este pentru tânăr un bun prilej să exerseze cum se solicită un loc de muncă, cum să dea câteva informații pe scurt, ce poate spune despre abilitățile lui. Să pregătească și să ia cu el CV-uri și să le lase acolo unde i se permite.
5. În multe orașe din țară găsești locuri de muncă în ziarul local sau la un post de televiziune locală; trebuie alese cele potrivite și trimis CV-ul. Nu trebuie neglijate site-urile de specialitate (bestjobs.ro si www.ejobs.ro), care trebuie consultate cu regularitate.
6. La ora actuală unii angajatori sunt interesați să încadreze persoane cu dizabilități, fie deoarece cultura organizației susține diversitatea în companie, fie pentru a nu mai plăti penalitatea cerută de lege angajatorilor cu mai mult de 50 de angajați care nu angajează persoane cu dizabilități în procentul cerut de lege. Acesta poate fi un motiv pentru includerea în CV a informației că tânărul are o dizabilitate intelectuală.
7. Nu trebuie să ne descurajăm dacă nu primim răspuns la CV-urile trimise sau dacă răspunsul este negativ. Chiar și pentru oamenii fără dizabilități, identificarea unui loc de muncă este adesea un proces laborios, mai ales dacă vorbim despre lipsa unei calificări și a experienței de muncă și despre un nivel scăzut al abilităților. Adesea trebuie încercat la foarte multe locuri de muncă, ca să primești șansa unui interviu. Și trebuie mers la multe interviuri, ca să primești o ofertă.
8. După ce primește oferta de angajare, tânărul va merge la medicina muncii, unde medicul expert va analiza problemele lui de sănătate din perspectiva dată de fișa postului, adică va constata dacă există interdicții la angajare pe acel post din punctul de vedere al sănătății. Dacă răspunsul este unul pozitiv, procesul de angajare este finalizat.
La nevoie sfătuiți-vă cu consilierul de la Special Olympics România, în oricare dintre aceste etape.
Cum se deplasează tânărul cu Sindrom Down până la locul de muncă și înapoi acasă?
Dacă acest lucru nu este posibil, tânărul poate fi însoțit la serviciu de asistentul personal.
De asemenea, se poate găsi împreună cu angajatorul o soluție pentru asigurarea transportului. Tânărul poate împărți o mașină cu un coleg.
„Dacă nu se va descurca la locul de muncă?”
Însă nu trebuie să ne lăsăm descurajați. De la începutul procesului de angajare, părintele și tânărul cu SD trebuie să pornească de la ideea că e posibil ca aceasta să nu fie slujba potrivită. Majoritatea oamenilor trec prin mai multe locuri de muncă până ajung să se stabilizeze la un loc de muncă potrivit.
Ce se poate întâmpla dacă tânărul nu face față la locul de muncă? Contractul de muncă i se închide din inițiativa angajatorului (în perioada de probă).
Aceasta nu înseamnă că este vorba despre o experiență ratată, căci tânărul își poate forma diverse deprinderi la un loc de muncă la care stă chiar puțin, cum ar fi: să petreacă departe de casă câteva ore pe zi, într-un context formal și profesional; să cunoască oameni noi; să învețe noțiunile de șef și colegi de serviciu; să se familiarizeze cu un domeniu de activitate; să afle dacă anumite sarcini îi plac sau i se potrivesc. Fiecare loc de muncă nepotrivit este un pas care ne duce mai aproape de cel potrivit.
Există și situații în care părinții se tem mai mult decât este cazul. Protejarea excesivă a copilului de către părinți este adesea întâlnită, la copii în general, cu atât mai mult în cazul copiilor cu dizabilități. Este bine însă ca tânărul cu SD să încerce, pe cât de mult posibil, să facă pași spre independență. Fie că este vorba despre activitățile pe care părinții au tendința să le facă în locul tânărului acasă (cum ar fi servirea mesei sau pregătirea hainelor pentru a doua zi), fie că este vorba despre independență în general. Nimeni nu s-a născut învățat și este dreptul oricărei persoane să încerce.
Important este să încercați să-i oferiți tânărului cu SD șansa de a arata cum se descurcă într-o experiență de muncă. Dacă se descurcă mulțumitor va fi o satisfacție deosebită pentru familie și pentru acesta și un pas către o mai mare independență. Dacă nu se descurcă la un anumit loc de muncă, considerăm aceasta o experiență de învățare și încercăm altă slujbă. Dacă în mod repetat nu se descurcă la muncă, se poate renunța la idee, însă important este ca tânărul să fie încurajat în continuare să se implice în treburile casnice, în practicarea sportului și în activități de terapie ocupațională, de fapt în orice tip de activitate pe care o poate face sau învăța. Aceasta deoarece toți oamenii, inclusiv cei cu SD, au nevoie fie activi (pentru a nu aparea regresul), să învețe lucruri noi, să se dezvolte.
Anumite demersuri pot fi făcute pentru a preveni situația în care persoana cu SD nu se descurcă la locul de muncă. Angajatorul și colegii ei pot fi pregătiți pentru integrarea noului angajat cu SD în echipă. O astfel de măsură este desemnarea unui mentor, adică a unui coleg la care persoana cu SD să se poată duce atunci când are nevoie de ajutor, de un sfat, când are o întrebare. Este bine ca ea să știe de la început cine îi este mentorul. Astfel, sunt preîntâmpinate situații de blocaj sau posibile neînțelegeri. Mentorul poate avea datele de contact ale familiei, în cazul în care este nevoie să se ia legătura cu aceasta.
Mediul real de muncă versus mediul protejat
Unele persoane cu Sindrom Down pot lucra pe piața liberă a muncii, cu condiția să găsească slujba potrivită. Altele au nevoie de un loc de muncă protejat, cu sarcini de lucru simple și cerințe scăzute de productivitate și eficiență.
Din păcate, în țara noastră nu sunt foarte multe locuri de muncă protejate. Unitățile protejate și entitățile de economie socială nu oferă foarte multe posibilități, deoarece legislația nu creează suficiente facilități pentru ca aceste unități să fie competitive din punct de vedere economic. Cu alte cuvinte, nu există momentan finanțare pentru locuri de muncă protejate.
Dacă tinerii cu SD sunt puși în fața unei astfel de alegeri, este bine de știut toate avantajele si dezavantajele.
- sunt multe astfel de locuri de muncă, în domenii diverse
- în funcție de context, unele locuri de muncă pot fi adaptate parțial (Locuri de muncă adaptate)
- există șanse de dezvoltare profesională
- cunoști și ești coleg cu oameni foarte diverși
- de cele mai multe ori, sarcinile de lucru sunt complexe și presupun flexibilitate și inițiativă; de aceea nu sunt potrivite pentru majoritatea persoanelor cu SD
- la unele slujbe există obiective măsurabile de realizat, care cer rapiditate în executarea sarcinilor
- de cele mai multe ori, locurile de muncă sunt lipsite de presiunea realizării unor obiective
- angajatorul se concentrează și pe confortul psihologic al angajaților, nu doar pe realizarea de profit
- unii dintre ceilalți angajați ar putea fi prieteni cu dizabilități
- sunt puține astfel de locuri de muncă, în puține domenii
- nu oferă multe șanse de dezvoltare profesională
Ce șanse au persoanele cu Sindrom Down să se angajeze
Șansele de angajare ale persoanelor cu Sindrom Down sunt reduse. Cele mai multe locuri de muncă de pe piața românească sunt complexe. Chiar și cele care necesită o slabă calificare implică mai multe tipuri de sarcini:
- muncă individuală,
- relaționarea cu colegii și/sau clienții,
- muncă fizică,
- minime operațiuni de scris-citit,
- flexibilitate,
- inițiativă.
De aceea nu sunt potrivite cu profilul majorității persoanelor cu SD; prin urmare, acestora nu le este ușor să-și găsească o slujbă.
Este nevoie de un angajator sau manager care să vadă potențialul persoanei cu SD și să fie dispus să identifice sau să creeze locul de muncă potrivit, care să "decupeze" din multitudinea de sarcini posibile o gamă îngustă de operațiuni, pe care candidatul cu SD să se specializeze (Locuri de muncă adaptate).
Beneficiile angajării din punct de vedere social
Pentru adulții cu Sindrom Down, dezvoltarea abilităților sociale, în special a competențelor în relația cu semenii, este o capacitate importantă care oferă bazele succesului pe tot parcursul vieții.
Știm ca aptitudinile sociale sunt comportamente care facilitează interacțiunea între oameni. De asemenea, activitățile desfășurate în comun ajută oamenii să se simtă împliniți. În viața oricui, persoană cu sau fără dizabilități, munca poate ocupa o parte din acest rol.
Învățăm abilități sociale prin experiențe cu alți oameni, colegii noștri, părinții, profesorii etc. - ceea ce este valabil si pentru persoanele cu Sindrom Down. Este adevărat ca ele au adesea dificultăți cu o astfel de comunicare verbală și non-verbală, dar, în ciuda acestui lucru, ele pot să învețe abilitățile sociale de care au nevoie pentru viața de zi cu zi.
În acest contex, redăm câteva exemple de abilități sociale pentru persoanele cu Sindrom Down:
- A întâmpina oamenii
- A iniția conversații
- A înțelege ascultătorul
- A empatiza
- A previzualiza
- A rezolva probleme
Munca face parte din viața adulților. Ne împuternicește să contribuim la societate și să câștigăm bani pentru a face mai multe lucruri pe care le iubim - fie că sunt hobby-uri, sport sau activități comunitare.
Dezvoltarea abilităților de viață la persoanele cu Sindrom Down înseamnă un stil de viață mai independent, dar si un mod să te distrezi și să te bucuri de oportunitățile sociale de zi cu zi.
A rămâne sănătos, a avea noi hobby-uri, a te implica în comunitate, a construi relații și a începe să lucrezi - toate aceste lucruri contribuie la un stil de viață semnificativ pentru orice adult, cu sau fără dizabilități.
Mulți adulți cu Sindrom Down (și familiile lor) sunt copleșiți când se gândesc la perspectiva schimbării sau învață un mod de viață cu totul nou. Dar nu trebuie să fie un lucru „mare”. De fapt, rezultate mai bune sunt adesea obținute atunci când oamenii fac un pas la un moment dat și fac mici schimbări în stilul lor de viață.
(răspunsul a fost formulat cu ajutorul psihoterapeutului Elena Șerban)
Tips and Tricks
Pentru a crește șansele păstrării locului de muncă de către tânărul cu Sindrom Down :
- Asigurați-vă că aveți o relație bună cu angajatorul, că îi cunoașteți pe colegii tânărului și că ei au așteptări corecte de la el.
- Încercați să vă dați seama dacă tânărul se simte confortabil la serviciu.
- Sfătuiți-l să vă spună dacă are probleme de relaționare cu colegii sau cu șeful direct.
- Încercați să discutați cu tânărul acasă problemele de la serviciu cât mai mult, sfătuiți-l cum să le gestioneze.
- Nu renunțați la primele obstacole întâmpinate.
- Solicitați ajutorul consilierului de la Special Olympics.
