Beatrice face contabilitate primară, chiar dacă este o tânără cu Sindrom Down

de | aug. 21, 2020

Beatrice Savu (24 de ani, din Sighișoara) este unul din tinerii care s-au alăturat mișcării Special Olympics recent, în anii săi de maturitate. Fiind din Sighișoara, am interacționat cu ea online, iar interviul s-a făcut pe email. Ne-am bucurat să auzim de încă o persoană cu Sindrom Down încadrată în câmpul muncii.
De șase ani de zile, timp de patru ore pe zi, Beatrice vine zilnic la muncă, la firma părinților săi, unde face contabilitate primară. Se înțelege bine cu colegii, întreabă când nu știe ceva și la final de program se duce singură acasă. Își încâlzește mâncarea, merge la sală sau se întâlnește cu prietenii fără a avea nevoie de ajutor pentru toate acestea. Pentru că nu a luat bacalaureatul intenționează să mai încerce o dată, pentru a avea șansa înscrierii la o facultate. Beatrice nu a obținut nimic ușor, totul a fost cu multă muncă și sprijin din partea părinților săi.
Traseul său în învățământ a urmat întâi o grădiniță de stat, apoi una privată, apoi școala de masă. După cum povestește mama sa, au avut și probleme dar și noroc cu educatori cu suflet și răbdare.

Încă de mică și-a stabilit obiective și a luptat să le îndeplinească. Când era în școala generală îi spunea tatălui meu: ”bunicule, o să vezi că eu termin clasa a 8-a și o să fac și liceul!”, povestește Carmen Savu, mama lui Beatrice.
Primul cuvânt pe care l-a rostit nu a fost tata sau mama, ci ”haide”, așa cum a auzit la mama sa când făcea cu ea gimnastică. ”Atunci când am primit vestea că Beatrice are Sindrom Down, am fost speriată, dar mai apoi am privit-o ca pe o provocare și i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dăruit mie acest copil. Am pornit cu credința că ajutând-o va putea crește frumos. Dumnezeu a fost întotdeauna alături de noi, ne-a dat putere și ne-a scos în cale oamenii potriviți. Sportul a avut un rol definitoriu în dezvoltarea ei. Am început gimnastica la o lună, câte 10 ședințe pe zi. Nu am ratat nici o ședință. La 11 luni am început exercitiile de logopedie cu aceiași consecvență. Beatrice a făcut primii pași la 1 an și 4 luni, practic s-a încadrat în limitele unui copil fără probleme, dar pentru asta am muncit amândouă foarte mult”, spune Carmen Savu.

La grădiniță a mers la 3 ani, primul an la o grădiniță de stat, iar următorii la o grădiniță particulară. După primul an de grădiniță familia a trecut printr-o încercare care le-a produs suferință și s-au luptat cu prejudecățile celor din jur. Administratora grădiniței i-a anunțat că nu o mai poate primi pe Beatrice la grădiniță, deoarece unii părinți i-au spus că își vor retrage copiii dacă Beatrice va mai fi în grupă cu ei. Totuși, înainte de a începe anul școlar a primit-o pe Beatrice în continuare la grădiniță, adaptând programul grupei și în funcție de nevoile fetiței. ”La serbări eram cea mai fericită mămică, pentru că întotdeauna m-am bucurat de performanțele ei fără a o compara cu ceilalți copii. Mă bucuram concentrându-mă pe ce a reușit să facă, fără să mă gândesc la ce nu a putut. Acest lucru i-a transmis și ei încredere în forțele proprii și a făcut-o să lupte pentru a putea fi mai bună”, își amintește doamna Savu.

La 8 ani Beatrice a mers la o școală normală unde a avut o învățătoare deosebită. Primul an stătea 4 ore în clasă, chiar și în pauze, pentru a se asigura că totul este în regulă. Beatrice a învățat să scrie și să citească, reușind să țină pasul cu ceilalți copii. Bineînțeles, efortul depus de ea era dublu, dar cu determinare și consecvență a reușit să termine clasa a 8-a și să intre la liceu. Dorinta de independență s-a manifestat la ea destul de repede, în clasa a 5-a anunțându-și părinții că vrea să vină singură de la școală. Tatăl ei a susținut-o mult în acest sens. ”Primele zile am mers în spatele ei fără să ne vadă, iar când ne-am asigurat că trece strada fără probleme și se descurcă tot drumul până acasă (cam 1,5 km), nu am mai urmărit-o”.

În liceu a făcut profilul contabilitate. Intrase la turism, dar a mers singură la directoare și i-a cerut să o transfere în clasa în care era colega ei de bancă din generală. Primul an de liceu a fost mai greu, deoarece era privită cu neîncredere de către profesori și a trebuit să demonstreze că poate să facă față cerințelor. La bacalaureat la limba romană s-a descurcat foarte bine, dar matematica i-a dat bătăi de cap. ”Am încercat la inspectorat să obțin pentru ea subiecte speciale, știind că există o lege în acest sens. Legea există, dar nu și pârghiile prin care se poate pune în aplicare. Prin urmare, tot ce am putut obține au fost două ore în plus față de ceilalți, ceea ce era un fel de praf în ochi. Încă trăiește cu această neîmplinire, că nu a luat bacul și nu se poate înscrie la facultate. Sper că în viitor lucrurile să se schimbe, iar copiii cu CES să poată spera și la aceată realizare”.

După liceu Beatrice a fost angajată la firma părinților săi, unde face contabilitate primară, lucru care l-a învățat încă din liceu în timpul orelor de practică. Mama ei spune că lui Beatrice îi place să învețe tot timpul lucruri noi și tot ce face, face cu maximă seriozitate. ”Știe să verifice ce lucrează și, dacă descoperă o greșeală și nu știe cum să o remedieze, cere ajutorul. Îi place să aibă o relație bună cu colegii, este iubitoare și foarte sensibilă la nevoile celor din jur. Aceasta este o caracteristică a copiilor cu Sindrom Down, iubesc necondiționat și iartă tot, pentru că le place să vadă în jurul lor oameni fericiti. Beatrice are program de lucru de patru ore, după care se întoarce singură acasă. Îsi încălzește mâncarea, ia prânzul, după care se odihnește”, mai spune mama sa.

În timpul liber îi place să citească, să asculte muzică, să danseze. În timpul pandemiei Beatrice a făcut gimnastică dimineața cu Andrei de la Special Olimpics și a participat la concursul de fitness virtual. Tânara din Sighișoara a învățat să înoate de la nouă ani, călărește, patinează și schiază. Înainte de pandemie mergea de două ori pe săptămână la sală, iar cel mai mult îi place zumba. Cochetează câte puțin și cu pianul, deoarece sora ei mai mică, care are 14 ani, face pian de performanță. Pentru viitor, își dorește un prieten cu care să întemeieze o familie. Speră să aibă copii fiindcă ii plac foarte mult. Una din ambițiile ei foarte mari este să-și ia carnetul de conducere, dar mama nu o încurajează în acest sens. ”Ca părinți sperăm să își îndeplinească visul de a lua bacul și de a-și întemeia o familie”, mai adaugă mama sa.

Tinerilor cu Sindrom Down Beatrice le transmite următorul mesaj:”În viață trebuie să munciți, pentru că noi suntem oameni deștepți și trebuie să fim independenți!”.

Redimensionare fonturi
Contrast